O sesiune de 10 minute pe bicicletă ar putea părea realizabilă înainte de a porni cronometrul, dar atunci când corpul tău se pune în mișcare, acele secunde par să dureze mai mult decât în mod normal, potrivit unor noi experimente.
Studiul a fost efectuat de psihologi din Marea Britanie și Olanda. Autorii susțin că sunt primii care ,,demonstrează în mod concludent că percepția timpului încetinește în timpul exercițiilor fizice„, indiferent de cât de intens sau competitiv este mediul.
Condusă de Andrew Mark Edwards de la Universitatea Canterbury Christ Church din Marea Britanie, echipa a efectuat experimente la care au participat 33 de adulți activi, bărbați și femei, cărora li s-a cerut să ghicească momentul în care o perioadă de timp de 30 de secunde se încheia, fără ajutorul unui ceas, ci doar al propriului cronometru intern.
În repaus, participanții au crezut că cele 30 de secunde s-au terminat puțin mai târziu decât ticăitul real al ceasului. Cu alte cuvinte, timpul părea că ,,zboară”.
Dar atunci când participanții au urcat pe o bicicletă staționară pentru un contratimp de 4 kilometri, această percepție a fost distorsionată. Jumătate de minut pe bicicletă s-a simțit în medie cu aproximativ 8 procente mai mult decât indica ceasul, scrie ScienceAlert.
Constatările sunt în concordanță cu studiile anterioare, care au descoperit, de asemenea, că exercițiile fizice ne încetinesc percepția timpului. Psihologii au sugerat că acest lucru se datorează faptului că excitarea și conștientizarea fizică ne fac să fim mai conștienți de corpul nostru și de disconfortul acestuia, iar senzațiile de durere sunt cunoscute pentru a încetini trecerea timpului, așa cum îl percepem.
Studiul percepției umane a timpului se numește cronocepție, iar oamenii de știință au descoperit că vârsta, emoțiile, drogurile, exercițiile fizice și temperatura corpului pot modifica acest cronometru intern în moduri diferite.
Spre deosebire de studiile anterioare, însă, cercetarea actuală nu a constatat că timpul pare că se scurge mai încet la intensități mai mari de exerciții fizice sau atunci când este introdus un concurent.
În cadrul studiului actual, participanții au parcurs un contratimp solo de 4 kilometri în care au fost reprezentați de un avatar pe ecran, precum și alte două contratimpuri cu un al doilea avatar pe ecran. Acest avatar a pedalat pe aceeași pistă virtuală de ciclism ca și propriul lor avatar. În cadrul unei încercări, participanții au încercat să învingă avatarul. În cealaltă încercare, nu li s-a cerut să concureze cu acesta.
În toate încercările și la toate nivelurile de intensitate, participanții au considerat că timpul trece cu viteze similare și mai lent decât în repaus.
Poate că acest lucru se datorează faptului că adversarul lor era doar un avatar, nu un om. Sau poate pentru că participanții înșiși nu erau suficient de competitivi pentru a fi distrași de ei.
Edwards și colegii săi recunosc că studiul lor este de mici dimensiuni, dar poate, sugerează ei, ,,exercițiul în sine este cel care distorsionează semnificativ percepția timpului”, nu intensitatea exercițiului.
,,Deși studiul actual oferă perspective noi și de impact, trebuie să se lucreze mai mult pentru a desluși în continuare rolul stimulilor externi, al intensității și al duratei exercițiilor fizice asupra percepției timpului în momentul în care practicăm exercițiile fizice”, concluzionează aceștia.
Studiul a fost publicat în Brain and Behavior.
Câinii cu stăpâni activi au parte de mai multe exerciții fizice
Exerciții fizice doar în weekend? Un studiu spune că ar putea fi suficient
Câte minute de exerciții fizice intense sunt necesare pentru a schimba biomarkerii din sânge